Un tutun bun, o pipa si ceva cugetari

What to have

2011-10-10T21:41:00.001+03:00

Pereche de pipe Peterson din perioada pre republicana (1906, ca sa fim mai exacti).

Fumer, c'est mourir un peu!

2010-10-21T01:22:00.000+03:00

Daca vreti sa ma faceti fericit, iata o reteta simpla: pe 30 noiembrie mergeti la vila Marcel Dessault cam pe la opt seara - o sa o recunoasteti usor, nu sunt multe stabilimente pe Champs Elysees cu un avion de vanatoare Mirage in curte - da' dupa ce iesiti de la retrospectiva Monet de la Grand Palais, ca altfel e pacat de dupa-amiaza de dinainte. Intrati la Dorotheum si licitati pentru obiectul de mai sus. Dupa care il impachetati frumos, ma sunati si imi spuneti ca aveti o surpriza pentru mine. Pai cum de ce? Pentru ca dupa ce o sa dati un milion si jumate pe un "Sarut" licitat in acelasi lot, cei cinci mii de euro pentru pipa asta cioplita in joaca de Brancusi o sa vi se para peanuts money. Practic e contravaloarea pontului.

E, acum o sa se vada cati miliardari seriosi si iubitori de tara imi citesc blogul. Domnule Vantu, this is a huge PR opportunity: repatriati o opera de arta, o sa va iubeasca toate femeile din Gorj!

Just me

2010-07-27T09:19:00.002+03:00

Casa de piatra!

2010-04-27T13:12:00.003+03:00

La multi ani dragilor!Casa de piatra, sa fiti fericiti si iubiti!
Si nu uitati: casatoria e cea mai mare aventura a omului pe acest pamant!
Steliana-Madalina si Stefan-Ionut Nechita

Save the pipecleaners!

2010-04-24T09:53:00.005+03:00

Acum doua zile, am facut putina ordine prin raftul de pipe si tutunuri. Am vrut sa vad cate pipe am de reconditionat, mai ales ca astept reamer-ul acesta si vroiam sa vad cu care pipa sa incep "Marea curateala".

Tot atunci am curatat cateva pipe mai serios, urmand sfatul lui Zubris, postat aici.
In rezumat, in loc de perii de curatat, pentru igienizarea tenonului se pot folosi betele pentru frigarui, cu vata in varf, tot ansamblul putin udat cu saliva sau in cazul meu cu putina solutie de curatat pipa.

Rezultatul: dintr-o pipa half-bent am scos o gramada de mizerie, grudron amestecat cu diverse reziduuri, resturi pe care in mod normal peria de curatat nu le poate lua complet.
Deci, daca nu mai aveti perii sau doriti sa curatati mai bine tunelul de fum, urmariti filmuletul si incercati aceasta metoda de criza:)

Substitut est european pentru filtrul "cu" carbon activ

2010-04-01T08:49:00.009+03:00

Acum 2 zile am dat pe youtube peste un pipar din Lituania, Zubris.
Piparul are niste tips&tricks super interesante, asa ca, inainte sa le recomand mai departe, am zis sa le incerc si eu.

Primul sfat incercat pe propria piele este urmatorul: in loc de filtru de carbon activ in pipa puteti utiliza orez. Piparul lituanian spune ca orezul are proprietatea ca poate absorbi de doua ori mai multa umiditate decat carbonul activ, care inceteaza sa isi mai faca treaba atunci cand umiditatea trece de 80%.

Da, ati citit bine, am utilizat orez cumparat din hypermarket.
Personal, nu mai folosesc filtre de multisor, dar cum am hipersalivatie, de multe ori, grabind fumarea, ajunge sarmana pipa sa "forfoteasca" iar uneori mai trag cate un gat de lichid maroniu extraordinar la gust (saliva +nicotina+gudron si alte chestii parfumate).
Iata cum am procedat: am introdus cateva boabe de orez (cam 10-15) in bol inainte de a pune tutunul. Orezul se poate pune si in spatiul unde se introduce de obicei filtrul, dar nu am incercat si am dubii ca orezul nu va fi aspirat in mustiuc producand senzatii tari.
Apoi am pus tutunul si hai la fumat. Pipa a mers ca unsa, fumul a fost uscat, saliva nu a mai bolborosit. Pipa utilizata a fost o Adsorba half-bent, una din preferatele mele.
Ca sa fiu sigur de rezultatele mele, am mai facut o pipa si am incercat din nou solutia cu orezul in bol. De data aceasta, am ales o pipa dificila la fumat, o full-bent cu mustiucul scurt, aceasta din imagine:
Am introdus orezul, tutunul si hai la fumat. A, am uitat sa spun ca in ambele cazuri am ales un tutun ciudat, pe care inca nu l-am inteles, Poeschl Exclusiv Royal, tutun interesant, cu o aroma nedefinita, un mix de Virginii, Burley si ceva Oriental, dar care nu se prea simte.

Rezultatul: umiditatea a ramas constanta pe tot parcursul fumatei, doar la ultimele fumuri am simtit gustul amar cu care ma obisnuisem. Dupa ce pipa s-a terminat, am facut cateva poze la ce a ramas in bol:

Judecati si voi, eu unul de acum incolo bag orez la greu:) face bine la gust...

William Kamkwamba: Trust yourself, don't give up!

2010-03-26T11:13:00.004+02:00

P.S. are si subtitrare in limba romana...

THE MAC BAREN MOVIE

2010-03-19T09:36:00.003+02:00

Watch and learn why i smoke pipe:)

week-end ruinat

2010-02-14T19:52:00.009+02:00

Sambata, 13 februarie 2010, pe drumul judetean Darmanesti-Stroiesti, un domn cu un VW antic a considerat ca e mai fain sa mearga pe contrasens intr-o curba de 90 grade. Rezultatul se poate vedea mai jos:
Avarii masina personala:
Roata fata stanga bagata sub amortizor, masina nu a mai plecat pe "rotile" ei, ci pe o platforma.
Masina "atacatorului":
Doar farul stanga spart, spoilerul putin rupt, si cam atat.
Acum, sa vedem cum vom incheia dosarul de dauna si reparatia Loganului, VW-ul se repara cu piese de la dezmembrari mai mult ca sigur...

LATER EDIT: incheiat reparatia, durata: 1 saptamana, factura finala: aprox 5000 Ron + 700 Ron platforma pana la Iasi (sper ca voi recupera acesti bani de la asigurator)

Periplu culinar

2010-01-30T19:16:00.007+02:00

2008:

2009:

Raft pipe 04 ianuarie 2010

2010-01-04T12:40:00.005+02:00

Rezumat: 22 pipe in colectie, 17 fumabile, 1 distrusa (am primit-o cu peretii crapati, are functie de material didactic acum), 4 ce pot fi restaurate.
Tutun pe terminate, acum fumez ultimele resturi de bulk achizitionate de pe web, plus ceva Sunday Fantasy primit uscat de la un amic.

I hate ponies!

2009-12-27T11:49:00.004+02:00

"Darling Winston, I hope you will try & not smoke. If you only knew how foolish and silly you look doing it you wd give it up, at least for a few years. If you will give it up & work hard this term to pass yr preliminary I will get Papa to get you a gun & a pony".

Lady Randolph Churchill in a letter to her Harrow studying 16 years old son, dated 19 September 1890

Relax la Dracula Danes

2009-12-15T14:08:00.012+02:00

Terasa:
Apus de soare:

Grajdurile:

Crama:
Antrenamentul zilnic pentru spectacolele de Sarbatori:

Subsemnatul:

Aprinzand o pipa cu un tutun Flake:

3 noi pipe de la Signor Gaetano Presti

2009-07-27T19:52:00.007+03:00

In urma cu ceva timp (de vreo luna incoace) am achizitionat 3 pipe "marca" Gaetano Presti, un italian caruia ii place sa modeleze pipe si sa le vanda la preturi mici doar pentru a raspandi fumatul pipei in randul cat mai multor oameni.

Am aflat de el de la un amic pipar din Iasi, George (website aici), care incepuse o o corespondenta cu signor Gaetano in urma achizitionarii unei pipe de pe ebay. Aceasta corespondenta a avut ca rezultat un manunchi de pipe trimise de Gaetano la Iasi, a caror fotografii au fost expuse si pe Constanta Pipe Club Forum.

Eu am achizitionat o pipa din lemn de maslin, de forma straight, cea din imaginea de mai jos:
Si inca un detaliu al bolului:
Aceasta pipa, dupa cum am spus, este din lemn de maslin, este dreapta, bolul de marime medie, prezinta cateva "dungi" in lemn dar care ii dau un aspect frumos iar mesterul i-a facut 2 santuri pe lateralele bolului, santuri ce, pentru mine, sunt destul de ergonomice, ajutand la tinerea pipei in mana. Pipa fumeaza total diferit fata de cele din briar, este mult mai usoara, insa trebuie avut grija sa nu fie turata, deoarece se infierbinta destul de repede. Insa pe cat de repede se infierbinta, pe atat de repede se va raci, semn ca lemnul este de calitate. Tutunul fumat in ea capata un gust interesant, la primele fumate se simtea putin un iz de ulei de masline, destul de interesant. Ca pret, a costat 15 euro.

A urmat o a doua achizitie, de data aceasta un cadou de la Gaetano, tot o pipa straight din lemn de maslin, cu un inel de bronz cred, dar care are un cilindru de briar introdus in vatra, de fapt tutunul arde in acel cilindru. Este o imbinare interesanta, se incalzeste mai greu dar se si raceste proportional, gustul de ulei de masline nu mai este prezent. Iata si doua poze cu aceasta:

Ultima achizitie de la Gaetano este o pipa full-bent, "foarte full-bent" as putea spune. Este din briar, cu un bol imens, fumez din ea aproape 2 ore incontinuu, vatra este foarte aproape de nas, daca suflu mai tare aer pe nas se ridica cenusa din vatra. Trebuie sa am grija cand o aprind caci flacara este periculos de aproape de nasul meu. Insa este super-comoda la tinut in gura, bolul sprijinindu-se pe barbia propritarului. A costa 20 euro plus transportul din Italia in valoare de 8.5 euro. Pipa fumeaza destul de bine, datorita bolului mare am tendinta de a o forja dar daca se infierbinta, imi trimite spre nas si spre limba o gramada de fum fierbinte ce ma faca rapid sa o las sa se raceasca. Iata si cateva poze cu full-bent-ul:

Ca o concluzie, pipele Gaetano Presti detinute de mine sunt destul de ok pentru pretul si performantele la care ma asteptam sa le obtin, fiecare are cate un mic defect, dar sunt niste pipe de zi - de - zi excelente.

To Belgrade and back

2009-07-20T14:26:00.007+03:00

Acum o saptamana si ceva am executat un business-trip pana la Belgrad, dar am reusit sa fur cateva minute si sa prind pe film viata de zi cu zi a sarbilor:)

Folk festival pe strazile Belgradului, in imagine echipa Greciei

Aici am ajuns noi!
Alaturi de steagul si portul national al Serbiei
Mesaj extrem de interesant ce il puteti gasi la cetatea Deva

Restul pozelor aici.

Curatenie de...vara

2009-07-02T12:45:00.006+03:00

Deoarece nu mai fumez la birou, am dus toate pipele acasa si le-am curatat pe cele mai murdare.
Curatarea a cuprins bolurile dar si mustiucele, bolurile le-am umplut cu vata peste care am turnat alcool (de fapt, palinca de vreo 60 grade) iar mustiucele le-am curatat cu solutie de curatat pipe si multe, multe perii.
Iata cum arata cateva din pipele puse la curatat:
Dupa ce am curatat pipele in mod normal, cu butucelul si ceva servetele de hartie, am pus vata in fiecare bol si in teava pipei (in care intra mustiucul), in care am bagat palinca cu o seringa (aprox. 10 ml per bol), le-am invelit in folie de plastic alimentar si le-am lasat circa 4 zile in debaraua unde imi tin tutunurile.

Aseara am prins otara de timp liber si m-am apucat sa le desfac. Ei bine, sincer, m-am speriat de cata murdarie am scos din pipele puse la curatat.
Dupa ce am extras cu ajutorul unei pensete vata din boluri si din teava pipelor, am purces la curatarea bolurilor cu servetele de hartie si cu solutie de curatat pipa.
La un moment dat m-am oprit si am facut cateva poze unui servetel de hartie imbibat si unei bucati de vata plina de ...chestii urat mirositoare.

Totodata, am mai observat un lucru interesant: pipele erau inca umede la interior, turta fiind si ea destul de umeda si foarte usor de dat jos.
Personal, recomand aceasta varianta de curatare versus cea cu sare neiodata si alcool, deoarece actioneaza mult mai bine si mai in profunzimea lemnului, iar folia alimentara tine mai mult alcoolul la locul lui, lasand-ul sa isi faca treaba de "tragere" a uleiurilor si gudronului din pereti pe o perioada mai lunga decat in cazul solutiei cu sare.

More & more pipe smokers in Iasi

2009-06-15T10:30:00.004+03:00

Lucru manual pentru cartile fara locatie

2009-06-05T21:04:00.006+03:00

Acum cateva saptamani am luat o decizie extrem de importanta: cartile ce isi aveau veacul prin dormitor, pe birou, pe sub birou, ingramadite in vechea biblioteca vor avea lebensraum-ul lor.
Astfel am purces la cautarea de variante de construire: biblioteca cumparata, din diverse materiale sau sa ne apucam (subsemnatul si sotia sa) sa o facem cu manutele noastre.
Dupa cateva calcule preliminare, a rezultat ca iesim in economie daca facem raftul cu manutele noastre. Asa ca am purces la cumpararea materialelor:

scandura din molid (de fapt sipci lipite una de alta) deja uscata, semi-rindeluita din Praktiker (8 scanduri de 200x30x18 a cate 40 ron bucata);
2 sipci lungi de 2500 mm cu latime de 44mm, pret per bucata 10 ron;
eurosuruburi (o punga de 30 bucati in valoare de 3 ron);
suporti de rafturi din metal (cei care se fixeaza in lemn pentru a sustine rafturile - 4 bani bucata, am luat 100 dar am folosit 24, in total am cheltuit 4 ron pe suporti);
lac cu bait inclus (ne-a ajuns pentru 2 maini desi la a doua mana am completat cu putin lac de exterior - 16 ron cutia de 750 ml);
2 pensule in valoare de 9,5 ron;
pe langa materialele acestea am mai adaugat materiale pentru un gratar la casa prietenilor ce ne-au oferit gazduire pentru construirea noii biblioteci (mici, bere, dulciuri, sucuri etc).

In total, am cheltuit "imensa" suma de 437.5 Ron.
Ca durata, ne-a luat 2 jumatati de zi, sambata si duminica.
Ustensile folosite:

circular;
burghie pt lemn de 5, 7 si 10;
bormasina;
circular pentru taiat scandura;
ruleta;
echer + rigla + creion de tamplar;
2 pensule pentru "pictarea" rafturilor;

Iata cateva poze din timpul operatiunii:
si una dinaintea vopsirii (scuzati calitatea insa e facuta cu telefonul mobil):
Mai multe poze gasiti aici.
Totusi, mai important a fost munca in echipa, alaturi de sotia mea. Este primul proiect realizat cap-coada de catre noi, fara scandal, fara capete sparte. De cate ori ma uit la biblioteca incarcata de carti imi creste inima de bucurie ca am facut ceva cu mana mea (noastra), ca am fost capabili sa gandim si sa actionam structurat, iar rezultatul ne-a imbarbatat sa mai facem asemenea lucruri pentru noi.

Old Smoke

2009-01-28T12:34:00.000+02:00

Lamarde's cigs & tabacco advertising collection. Art nouveau & smoking. Can't get any better (if you ignore the fact that you need to log in to get there).

A fuma dintr-un meerschaum (technical stuff and more)

2008-07-19T09:03:00.002+03:00

First, the boring stuff

Meerschaum = cuvant de origine germana care insemna spuma de mare in limbaj popular, care datorita porozitatii pluteste uneori pe mare (in limbaj tehnic acest cuvant desemneaza silicatul de magneziu hidratat). Mai toti l-am intalnit la mare, vandut de catre mexicanii nostri sub denumirea de ...piatra ponce.

Acest material se gaseste in depozite de mica adancime (de unde se extrage manual) in special in jurul orasului Eskisehir din Turcia, care este faimos pentru productia sa de pipe. Meerschau-ul este pretuit in special pentru plasticitatea sa, pentru usurinta cu care poate fi sculptat sau modelat. A fost folosit in Turcia incepand cu secolul al XVII-lea, dar de abia dupa 1750 s-a inceput modelarea de pipe din spuma de mare. Impreuna cu lutul, spuma de mare reprezinta a doua alegere naturala a oamenilor in decursul istoriei pentru a produce si utiliza pipe pe termen lung.

Good points:

Este sculptat manual, in general de catre mesteri ce invata aceasta arta de mici copii, utilizand doar niste cutite speciale;
Actioneza ca un filtru ce absoarbe nicotina din tutun, ceea ce duce la ingalbenirea pipei cu timpul. Aceasta ingalbenire creste totodata valoarea pipei, mai ales daca colorarea pipei este uniforma.
Spuma de mare are o greutate mica, ceea ce confera un plus de placere fumatorului, mai ales daca pipa este half-bent sau full-bent;

Bad points:

Chiar daca pare mai robusta decat lemnul, este totusi destul de fragila, utilizarea ei necesitand mai multa atentie. Pipa din spuma de mare se curata imediat dupa fumare, pentru ca uleiurile si carbonul ramas din tutunul ars sa nu patrunda in peretii pipei;
Deoarece pipele din spuma de mare sunt un pic mai scumpe decat cele din lut sau briar, pe langa producatorii traditionali si seriosi au aparut o gramada de falsificatori care produc pipe din praful ramas dupa prelucrarea bucatilor scoase din cariere. Praful este amestecat cu un soi de lipici si este turnat in forme speciale, in finalul procedurii aratand exact ca o pipa din spuma de mare veritabila. Un mod de diferentiere este greutatea pipei, cea facuta din lipici este putin mai grea decat cea „originala”, desi in cazul pipelor ce utilizeaza o piatra mai impura aceasta diferentiere este foarte greu de realizat.
Din anii 70 Turcia a interzis exportul de spuma de mare neprelucrata, incercand astfel dezvoltarea capacitatilor de productie proprii. Interdictia a generat astfel utilizarea spumei de mare artificiale sau a celei extrase din unele zone ale Africii, dar aceste solutii sunt de o calitate inferioara spumei turcesti, ceea ce confera in final mai putina placere fumatorilor.

So, overall, pipele din spuma de mare sunt o achizitie serioasa (aveti grija de unde le procurati, cel mai bine de la tobacco shop-uri traditionale sau de pe website-uri de incredere), fragila dar care da prestanta utilizatorului (sigur veti atrage privirile celor din jur mai mult decat daca ati fuma o pipa din briar), dar care in fond confera mai multa placere si relaxare utilizatorului decat alte pipe. Recomand cu caldura ca din colectia fiecarui fumator sa faca parte una doua exemplare din spuma de mare care sa fie pentru delectarea de acasa, aceste pipe fiind de preferat sa fie folosite in mod egoistJ, in culcusul propriu, stind in fotoliu sau hamac alaturi de un vin bun si o carte adecvata momentului.

Legendele Olimpului sau de ce zeii fumează pipă

2008-04-12T08:42:00.001+03:00

Legendele Olimpului, scrisă de Alexandru Mitu, a marcat mai mult de o generaţie de copii români născuţi în comunism. Prin intermediul acestei cărţi, copilul de clasa a treia ce eram a învăţat despre mitologia Greciei antice, despre eroi, zei, semizei, zeiţe şi viaţa lor acolo sus în Olimp. Ceea ce m-a frapat la citirea acestei cărţi mi-a revenit în memorie când am scris titlul acestui articol este viaţa pe care o duceau zeii în Olimp: ceva gen viaţa parlamentarilor români in zilele noastre. O grijă aveau însă: să trăiască din ce în ce mai bine, astfel încât din când în când mai trăgeau câte o ocheadă la oamenii de la poalele muntelui să vadă cu ce gadget-uri îşi mai îndulceau aceştia viaţa. Cum oamenii mai inventau ceva frumos şi bun, hop şi zeii adoptau acel obicei.

Personal nu cred că numai zeii pot fuma pipă. Dacă oamenii au inventat prelucrarea frunzei de tutun şi fumarea acesteia, cred că tot noi ar trebui să ne bucurăm de deliciile unui tutun bun, asezonat cu un vin vechi, sau un brandy îndrăzneţ, o muzică bună, adică să facem acele mici lucruri care să ne aducă aminte că trăim. Vorbesc despre oamenii din aşa zisa clasă muncitoare, ce stau într-un birou sau pe un şantier zi lumină, care în afară de sprintul după autobuz nu mai apucă să mai facă sport, sau din contră care nu mai pot ridica un pai după o zi de muncă de “8” ore şi care uităm să trăim, să cautăm alte bucurii în viaţă pe lângă somnul de duminică după-amiază sau gratarul în natură vara.

În jurul zeilor ce fumează pipă şi au grijă ca pe langă îndatoririle de zi cu zi să mai fure şi câteva clipe de relaxare s-au format câteva mituri ce voi încerca să le analizez.

1. Când te decizi să încerci pipa, mai bine cumpără una ieftină, un tutun „recomandat” de tanti de la tarabă căci dacă nu îţi va place, nu vei pierde mulţi bani. Well, cumpărarea unei pipe ieftine ca prima pipă este de cele mai multe ori reţeta pentru dezastru. (Mai ales acele kit-uri pentru începători existente pe piaţa din România sigur duc la dezastru). Dacă nu ştii ce să alegi, dar totuşi eşti hotărât să încerci, mai mult ca sigur că vei cumpăra o pipă ieftină, ce arată bine, dar care ascunde serioase probleme de construcţie: tunelul de fum prea sus faţă de fundul vetrei, crăpături în bol acoperite cu un kit dubios, lemn sau meerschaum netratat complet, plastic în loc de lemn în bol etc. Încearcă ca atunci cînd te decizi să cumperi prima pipă, să o iei pe cea mai scumpă pe care ţi-o poţi permite atunci, plus un tutun peste media de preţ din România. Dar cel mai simplu este să te informezi înainte de a face acest pas: sfaturi de la amici, cunostinte, fumători pe care îi întâlneşti chiar şi pe stradă, sau apelează la magicul internet, care conţine un munte de informaţii în acest domeniu.

2. Pipele sunt accesorii ce ţin de modă. Pipele sunt pur si simplu pipe, nu le cumpăra pentru că îţi dau un aer şic, că merg cu cravata sau costumul preferat. Ar trebui să cumperi pipe şi să le fumezi nu pentru că eşti mai cool cu o pipă în mână (de fapt, ai 100% şanse să fii catalogat drept ridicol), ci pentru că îţi place să fumezi tutunul în alt mod decât prin ţigarete.

3. Forma feţei tale ar trebui să determine forma pipei. Pipa trebuie aleasă ţinând cont de modul în care o poţi ţine cât mai confortabil în mână, cât de bine crezi că va fuma şi în principal pentru că îţi va face plăcere să o fumezi. Dacă tu eşti singurul care se va bucura de fumul scos de pipa respectivă, crezi că îţi va păsa că tu ai faţa lunguiaţă iar pipa e groasă şi scurtă?

4. Pipele din meerschaum sunt pentru fumători experimentaţi. Este adevărat că pipele din spumă de mare au caracteristici de ardere a tutunului diferite de cele din briar, că sunt cumva mai fragile şi că trebuie multă experienţă în fumarea lor, dar asta nu te împiedică să încerci să cumperi una şi să o încerci. Personal deţin una şi pot să spun că în anumite circumstanţe, îmi oferă mai multă plăcere decât cele din lemn.

5. Fumatul pipei este mai puţin toxic decât fumatul ţigărilor obişnuite. Tutunul de pipă conţine aceleaşi toxine ca şi cel de ţigarete. Deoarece nu inhalează fumul în piept, fumătorii de pipă prezintă un risc mai mare de cancer la cavitatea bucală şi nazală decât fumătorii obişnuiţi, dar riscul de cancer la plămâni este de 10 ori mai scazut. În general, problema toxicităţii tutunului de pipă faţă de cel de tigări este încă amplu dezbătută, dar cu cît inhalezi mai puţin fum în plămâni, cu atât mai bine (este de presupus că nu fumezi 20 de pipe pe zi, căci atunci te expui cam aceloraşi riscuri cu un fumător de ţigarete ce termină un pachet pe zi). Fumatul pipei nu trebuie să apară pentru a satisface nevoia de nicontină, ci pur şi simplu pentru a ne aminti puţin de frumuseţea vieţii.

6. Pipa nouă trebuie unsă cu miere înainte de a o fuma prima dată. Toate pipele noi trebuie îngrijite puţin mai mult decăt cele deja fumate. Într-o pipă ce este fumată se formează o aşa-numită „turtă”, un strat de cenuşă, uleiuri şi zaharuri din tutun ce se depun pe pereţii bolului şi care ajută la răcirea pipei, protejează pereţii de ardere. Cu cât această turtă este formată mai repede, cu atât vei proteja mai bine pipa şi vei putea să te bucuri mai mult timp de ea. Unii fumători folosesc metoda cu mierea pentru a grăbi formarea turtei, alţii folosesc o metodă de umplere a bolului mai specială (prima data 1/3 din bol, a doua oară 2/3 din bol), alţii pur şi simplu se apucă şi o fumează normal, fără nici o pregătire în prealabil. Personal de la prima fumare, am grijă ca inhalarea de fum să fie constantă, să nu o „forjez”(să grăbesc arderea tutunului, lucru neindicat şi în cazul pipelor mai vechi) dar nu utilizez metoda cu mierea. Mierea se poate folosi cu succes în cazul în care tunelul de fum este mai sus decât fundul vetrei, lucru ce duce la nearderea tutunului în întregime, cam 1/5 din bol rămânând nears pe fundul bolului.

7. Pipele date cadou ar trebui rodate înainte. Un cadou e un cadou. Rodarea în prealabil a pipei se aseamănă cu gustarea din ciocolata cumpărată şi oferirea ei cu „amprenta” dinţilor dumneavosatră pe ea. Pipa – cadou poate fi oferită în mai multe moduri. În primul rând, dacă cel căruia îi este oferit cadoul este fumător experimentat, mai bine vorbiţi cu el înainte de achiziţionare. Sunt şanse mari ca ceea ce vreţi să îi dăruiţi să nu ii placă. În al doilea rând, dacă pipa este oferită unui neiniţiat, atunci problema e destul de gravă, el nu va şti să o folosească, se va simţi obligat să o pufăie măcar odată şi cel mai probabil nu va deveni fumător de pipă. Dacă totuşi vreţi să faceţi un asemenea cadou, mai bine cereţi părerea „împricinatului” decât să riscaţi să nu fie un cadou apreciat la adevărata lui valoare.

Pipa ca mod de viata: pasiune transmisa de la tata la fiu

2008-03-29T10:16:00.004+02:00

Zilele aceastea, cu ocazia venirii primaverii si a iepurasului de Pasti, i-am facut o bucurie tatalui meu: i-am daruit o pipa Capitol bruyere 613 plus un pachet de Thomas Radford Sunday’s Fantasy. De mult timp ma batea gandul sa il "trag" spre tagma fumatorilor de pipa, mai ales ca stiam ca fumase pipa in tinerete.

Cu ocazia cadoului, l-am descusut despre fumatul pipei in anii 70 -80 in Romania. Astfel, pe langa clasicele fraze "eh, erau alte timpuri atunci, nu ca acum..., ce stiti voi tinerii", "eram tanar, nebun, burlac" etc., am aflat ca "babacul" meu – asa se recomanda el colegilor de facultate, spre uimirea acestora, a fost pentru vreo 5 ani, un fumator pasionat de pipa, pana s-a insurat si a inceput sa cocheteze cu tigaretele National si apoi Carpati.

Singurul tutun de pipa produs in Romania a fost tutunul "Matelot", manufacturat la fabrica de tigarete Timisoara, ce avea ca "blazon" un colac de salvare albastru-verzui pe fond alb. Tutun local, fara mixturi gen Virginia cu Burley sau Cavendish cum se exista si pe la noi acum, Matelot-ul era un tutun mai curat ca cel de tigara, cu o anumita aroma, mai degraba inclinand spre aroma de tutun natural, fara arome artificiale, pretabil pentru a fi fumat doar de catre cunoscatori, tutun ce ajunge sa ofere placere doar celor ce il fumeaza, nu si mediului inconjuratorJ. Tutunuri din afara se obtineau foarte greu, iar cum fumatorii de pipa erau extrem de putini - chiar daca Stalin fuma pipa, doctrina comunista stipula ca pipa este apanajul burghezilor, deci un obicei nesanatos, comunistii nu incurajau deloc pipa, ci se orientasera spre proletarele tigarete.

"My old man" era pe atunci burlac, lucra ca cadru didactic ajutator in Bucovina si, profitand de temporara libertate ce a ocrotit Romania anilor 70, s-a apucat de pipa. De unul singur, fara ajutoare profesioniste, a achizitionat o pipa din lemn de cires, o punga de tutun, si gata, fuma ca un vapor. Nu dupa mult timp, colegii de servici, mai in gluma mai in serios, ii indicau precis in ce buzunar al hainei avea pipa, nu dupa forma buzunarului, ci dupa...miros. Caci saraca pipa ajunsese sa fie ca o avangarda a tatalui meu, anuntandu-i prezenta de la cativa metri, chiar daca era impachetata bine in cateva pungi de plastic. Fire putin boema, mai degraba contemplativ decat sa se manifeste in lumea din jur, tatalui meu ii placea sa insoteasca fumatul pipei cu o carte buna si nu de putine ori cu un coniac, mai romanesc, mai de afara, ca bauturi straine se gaseau mai usor decat tutunuri. Ca si la fiul sau, fumatul pipei inseamna mai mult o traire interioara decat exterioara, intreaga arta a fumatului conferind bucurii mai mult spirituale decat de alta natura, familia sau prietenii intelegand putin din ceea se intampla cand savura o pipa buna.

Dar a aparut casatoria, asa ca a trebuit sa renunte la multe tabieturi ce ii ofereau placere, dar au aparut altele poate la fel de placute ca si fumatul pipei. Acum sper ca va regasi linistea si bucuria unei pipe bune, alaturi de o carte care ii va stimula imaginatia si ca isi va aminti cu placere si nu cu nostalgie de Matelot-ul din tinerete. Ca o gluma, la fiul sau, fumatul pipei a fost acceptat de sotie ca un tabiet inofensiv in prima faza si tolerat mai apoi, caci fiecare barbat, cum spune James Clavel, trebuie sa aibe copacul sau la care sa urle cand lucrurile nu merg cum trebuie...

C&C *

2008-03-21T12:41:00.007+02:00

* Command & Control.

DIY: Improvising a tamper

2007-12-20T11:54:00.000+02:00

Like the most of you, I have developed this special ability of making my pipe tampers disappear into thin air, from time to time. Let me tell you one thing: while stupidity kills, simplicity and improvisation keep you alive. And the best way to improvise on the go is to base your solution design on widely available resources.

If you need an instant pipe tamper, just get a coin and a paperclip.

First, fold the paperclip.

Second, insert the coin into the grip.

Here you go, you have an instant pipe tamper, just light up and have a smoke... Marry Christmas and... matches, anyone?!

O noua achizitie

2007-08-04T20:28:00.000+03:00

In luna mai a acestui an am ajuns in mirificul si inegalabilul Istanbul.

Am stat acolo 3 zile, timp in care, am ajuns si in Marele Bazar. Va sfatuiesc, daca aveti timp de pierdut, sa mergeti in acest loc. Are un farme aparte, pot sa cumperi/vezi o gramada de lucruri, de cele mai multe ori iei plasa pentru ca, daca nu stii sa te targuiesti, platesti primul pret cerut de comercianti, care e de obicei cam de 4-5 ori mai mare decat pretul obisnuit.

Telul meu in acea zi de Grand Bazaar a fost achizitionarea unei pipe merschaum. Turcia este una din putinele tari producatoare de acest gen de pipe din spuma de mare. Dupa 3 ore de haladuit prin bazar, am gasit aceasta pipa:

O alta poza in detaliu a bolului:

. Trebuie sa precizez ca pipele ce le-am gasit in bazar au fiecare cate un defect mai mare sau mai mic, nu au nici un producator vizibil, un brand sau un marcaj ceva, sunt no-name.

Pe aceasta am platit in circa 120 RON, un pret bun avand in vedere calitatii spumei de mare.

Bineinteles ca am inceput sa o fumez imediat, cu Mac Baren Original Choice, o alegere buna.

Primele impresii: pipa nu se infierbanta asa cum fac cele din briar, are o ardere putin diferita, e foarte usoara si da senzatia ca raceste bine fumul. E cea mai buna pipa a mea de pana acum, insa necesita multa atentie, uneori fire de tutun intra in acele mici modele de pe exteriorul bolului si trebuie sa o curat cu grija, dupa vreo 10 pipe a inceput procesul de ingalbenire.

In seara aceasta vreau sa incerc in ea Thomas Ranford Dunday's Fantasy, un alt tutun care imi place si care si WAF destul de ridicat.

Pipe Thinking

2007-04-13T13:21:00.000+03:00

O vreme, am trait cu senzatia ca toti fumatorii de pipa sunt (sau au fost) oameni buni; pana cand am descoperit exceptia notabila - Iosif Visarionovici Stalin.

English Mixture

2007-04-03T20:06:00.000+03:00

"The best pipe-heads are those wrought in stone by the hands of the Bedouins; the better stone is found two days below Heju and by Teyma. Besides they use the sebil, or earthenware tube of the Syrian haj market. Their galliun (tobacco pipe) stem is made of the branch of some wild fig-tree, grown by desert waters, or of plum-tree from the oasis; they bore it with a red-hot iron, over evening watch-fires.

As many Bedouin heads, so many galliuns, with commonly nothing to put in them. Is any man seen to have any of the coveted leaf, knotted in his kerchief, he durst not deny to divide it with them, - which if he witheld, yet pretending mirth, the rest would have it of him perforce.

If there be none found among them, they sit raking the old filth of their galliums and with sorry cheer put the coal upon that, which they have mixed with a little powdered dry camel-dung or some sere herbage: thus they taste at least a savour (such sweetness to them) of tobacco, whereof, when they are anywhile deprived, I have seen them chop their pipe stems small for the little tobacco moisture which remained in them: and lyinga coal upon this drenched wood they `drink` in the fume with a last solace."

Charles Doughty - Arabia Deserta

Experiente care trec dincolo de timp si spatiu: singura data cand m-am simtzit sarac a fost atunci cand nu am avut cu ce sa imi cumpar tutun.

Ciudat, tocmai mi s-a terminat rezerva de English Mixture de la Davidoff si dintr-o data ma simt la fel de sarac ca atunci, desi pe raft ma asteapta cumintzi alte opt felurite cutii, pline de promisiuni. Am castigat sau am pierdut toate aceste lucruri, care s-au intamplat undeva intre aceste cinzeci de grame de tutun? Cine stie...

Dramaluiti-va viata cu grija de negustor berber, zic. Last pufs, apoi Arabia Deserta.

My pipes

2007-03-20T19:51:00.000+02:00

Nu am mai scris cam de multisor pe blog. Imi cer scuze eventualilor cititori pentru acest lucru, insa nu am scris dintr-un motiv spun eu intemeiat. Nu am progresat deloc in pasiunea mea. Adica nu am invatat lucruri noi de ceva timp, m-am limitat la a doar "pufai" pipele si tutunurile stiute de mine. De vreo saptamana doua insa am dat peste http://pipaclub.3xforum.ro/ unde au inceput niste discutii interesante despre aceasta pasiunea, fumatul pipei. Asa ca m-am gandit sa mai misc si eu in acest domeniu. Iata mai jos cateva fotografii cu pipele mele, cele pe care le am in acest moment si le utilizez constant.

1. Capitol bruyere, e o pipa destul de mica cumparata din Metro cred acum 2 ani, se fumeaza destul de repede si o folosesc mai ales cand sunt in deplasare datorita dimensiunilor ok pentru buzunare.

2. Venini, o pipa daruita de un coleg de servici acum vreo 4-5 luni, am muncit la ea vreo 2 saptamani sa o repar caci predecesorul posesor fumase tigari in ea, era varza saraca, avea un filtru cu cristale desfacut in mustiuc, am reusit sa o readuc la viata si acum e foarte interesanta, imi place sa o fumez mai ales dimineata pentru ca e destul de confortabila.

3. O pipa Mount Tai, de provenienta chineza, fabricata undeva in anii '70, dar care din pacate trebuie restaurata. Cineva i-a rupt mustiucul si apoi l-a lipit cu super glue sau alt lipici periculos iar filtrul de metal s-a blocat in mustiuc distrugand si baza bolului. Am folosit-o la inceput cand am primit-o ca sa vad cum merge dar acum sta cuminte in sertar si asteapta restaurarea.

4. Pipa Big-Ben Caledonia, are aproape un an de la achizitionare, o fumez in general dimineata, e cea mai light pipa pe care o am si inca nu m-am invatat pe deplin cu ea.

5. Pipa Adsorba Bruyere, prima pipa achizitionata, are ceva ani, dar deoarece acum mustiucul se invarte in teava pipei si nu prea e comod sa stai tot timpul cu grija ca vei ramane fara bol, doar cu mustiucul atarnand singurel. Am urmat sfatul unor co-pasionati ca si mine si am incercat o varianta de marire a diametrului mustiucului, rezultatul fiind ca acesta nu se mai invarte in teava pipei dar din negru e maro acum. Inca nu am incercat sa il aduc la culoarea initiala prin polish sau alte metode, mi se pare ca arata destul de interesant si asa.

Tout est perdu, fors l'honneur

2006-12-05T19:06:00.000+02:00

Motto
"Madame, [...] de toutes choses ne m'est demouré que l'honneur et la vie, qui est sauve."

Francisc I, capturat dupa batalia de la Pavia in 1525.

Aseara, rasfoind distrat un catalog de trabucuri, am realizat ca traditia a mai pierdut un bastion, in lupta cu secolul XXI. Citeam stirile: Cohiba si Montecristo pot fi in sfarsit gasite in format Robusto; Dunhill si-a refacut rezerva de Aged Cigars din Republica Dominicana, in timp ce nicarguanii de la Oliva au intrat pe piata germana.

Apoi, socul. Zino Mouton Cadet, ultima citadela a vechii strategii de naming de la Zino, si-a schimbat numele in Zino Classic. La fel si Avo Uvezian, brandul creat pentru a-l onora pe compozitorul acelui "Strangers in the Night", cantat de Sinatra in '60.

Vad scena, cu ochii mintzii. Some fancy consultants vin si explica boardului ca cele doua branduri ale gamei Zino au nume greu de retinut de catre consumatorul modern. Ca equity-ul se va conserva mai bine in numele gamei.

La aniversarea a 100 de ani de la nasterea lui Zino Davidoff si a 80 de ani de la cea a lui Avo, modernitatea ne baga pe gat un nou cuvant, simplu, usor de retinut, pe care l-a ales pentru a inlocui patina si savoarea unei epoci - classic. De astazi, suntem istorie. Suntem epoca clasica.

Ma imbrac si ies pe usa, incercand sa cumpar un ultim Zino Mouton Cadet nr. 6, pe care vreau sa il fumez in cinstea acestei epoci care piere. Ajung la tutungerie, unde dau nas in nas cu noua generatzie. E normal, tutungeria e mai nou in mall. E o ea. Ea vinde produse. In consecinta, zimbeste comercial:

"- Cu ce va pot ajuta?
- As vrea un Mouton Cadet nr. 6, domnisoara.
- Aaa, aia e denumirea veche, se cheama Classic acum. Avem Classic. Nu va facetzi griji, produsul e acelasi, eu asa am inteles."

Intre noi fie vorba, e gresit. Mai nou e produs direct in Honduras, inainte era facut in Republica Dominicana, desi formatul si compozitia erau specifice Hondurasului. Ca sa citam in continuare din Francisc I, "souvent femme varie, et bien fol qui s'y fie".

"- Totusi ceva s-a pierdut, o contrazic.
- Numele?, ma intreaba ea usor contrariata.
- Onoarea, domnisoara. Onoarea si traditia din spatele lui."

Iaca-asa am discutat eu cu o domnisoara usor naiva despre cum se pierde onoarea, jucandu-ne cu trabucuri.

Aproape clintonian.

Two smoking barrels

2006-10-31T13:23:00.000+02:00

Acum cateva zile, unul din acele rare momente de bucurie. Imi suna telefonul, sunt cei de la TTI, au reusit sa onoreze o comanda speciala facuta de mine cu o luna in urma: 10 pachete de Handelsgold no. 154 si 10 de Hunor Szivar. De negasit in Iasi, distribuite foarte rar in Romania. Sincer, nu credam ca o sa mai aud vreodata de povestea asta, imi luasem gandul de la ele.

Stiti ce sunt tzigarile de foi? Inductori emotionali, cel putin pentru mine. Fumezi intr-o dimineatza un Handelsgold no. 154 si automat undeva in tine se aude "Where flamingos fly", a Mariei Raducanu. E uimitor cat de usor se asociaza lucrurile. Aproape mecanic. Fum albastru, Raducanu, uneori dimineti linistite.

Ca pozitionare, in mintea mea de consumator, Handelsgold-ul no. 154 inseamna clasa-de-mijloc-care-traieste-bine, nostalgica-totusi-dupa-coloniile-din-Indiile-de vest. Inseamna bun simt, confort neostentativ. Inseamna Tzarile de Jos. Le-am descoperit intai trabucurile, No. 1. classic si No. 301, apoi pachetele negre si lucioase care ascund cate 10 cigarillos. Vorbesc prostii, intai a fost acel pachet de tutun...

Intamplare.

Venit acasa in B., ma opreste pe strada un personaj foarte interesant, un interlop negricios, la care uneori mai schimbam valuta. Genul in a carui casa exista o mica pestera a lui Ali Baba, plina cu electronica, haine si alte lucruri "achizitionate" de o duzina de colegi de breasla de prin Belgia, Olanda, Germania.

"Buna... Nu e cumva ziua ta in perioada asta?"
"Ba da, peste trei zile."
"Treci pe la mine diseara, am ceva pentru tine."

Curios, il vizitez. Discutam, imi arata noua "colectzie". La un moment dat imi spune: "stai o clipa". Se duce, cauta in torpedoul unei masini parcate in curte si se intoarce tinand ceva in mana. "Tocmai mi-au adus baietii masina asta, uite ce am gasit in torpedou :) M-am gandit sa ti le dau tie...La multi ani!".

In mainile sale, o pipa si un pachet de tutun Handelsgold.
Potlach-ul, darul in tutun al indienilor nord americani.

...

Hunorul, celelalte tzigari de foi preferate ale mele, sunt din perioada mea proletara. Sunt tzigari-de-foi-unguresti-ieftine-cinstite-tari-si-fara-pretentii. Tzigara de foi a zidarului care a reusit sa isi faca o afacere in constructii si descopera brusc micile placeri ale vietzii. A micului antreprenor, care incepe sa gandeasca constructiv. O tigara de foi care miroase a inceputuri si a entuziasm. Genul care o gaseai pe jumatate fumata, intre dintzii unui sef de tura, la etajul 25 al unui Empire State Building aflat in constructie ... " Don't have any? Make one, god dammit! ". Genul de tzigari de foi fumate in timp ce se construia America.

Intamplare.

In perioada in care mai gaseam Hunor in Iasi, existau doua locatii de unde puteam sa cumpar asa ceva. Una foarte aproape de locul meu de munca si o a doua pe care o mai vizitam uneori, cat sa le amintesc ca exist. Cobor din birou, intru in prima tutungerie:

"Un pachet de Hunor, va rog."
"Sa stiti ca nu mai avem, dvs. l-ati luat pe ultimul si nu ne-au mai aprovizionat saptamana asta."
"Pai ma pierdeti de client, ce facem :)"
"Rezolvam noi cumva, stati linistit. Treceti pe la noi peste vreo doua ore."

Ies, ajung din nou birou, cand - imi suna telefonul. Era vanzatoarea de la tutungeria numarul doi: "Stiti, ne-au sunat cei de la tutungeria unu. Ne-au rugat sa le dam la schimb cu altceva cateva pachete de Hunor, avem voie sa dam din rezerva dvs.?"

Eram singurul fumator de Hunor din Iasi.
Uite de aia le lipseste romanilor spiritul antreprenorial. Nu fumeaza ce trebuie.

Mod de indulcire a gustului pipei

2006-09-30T17:16:00.000+03:00

Acum cateva saptamani am citit pe pipes.org un articol in care un pasionat fumator de pipa explica cum se poate indulci gustul pipei daca ea nu mai incanta papilele gustative ale fumatorului.
M-am decis sa incerc si eu acest procedeu. Iata mai jos ingredientele si etapele procesului:
Ingrediente:

cateva sute de grame de sare marunta neiodata;
spirt medicinal, o sticla de un sfert de litru;
un loc de depozitare prin care nu circula multa lume;
rabdare.

Astfel, dupa ce am curatat pipa de cenusa ramasa de la ultima utilizare, am umplut bolul acesteia cu sare neiodata, pana in varf, apoi am tasat cu butucelul putin sarea. Peste sare am turnat cateva picatura, vreo 10-15, de spirt medicinal. Pipa astfel pregatita am depus-o intr-o camara pe unde nu prea se circula. Am facut acest lucru pentru ca procedeul necesita circa 1 zi pana pipa poate fi utilizata din nou si in acest timp, spirtul se va evapora si va mirosi nu tocmai placut.

Din pacate, am uitat sa fac fotografii cu pipa inainte de operatie, am numai dupa incheierea evaporarii spirtului. Din foto se poate vedea ca sarea a "tras" uleiurile ce erau pe peretii bolului si a lasat bolul mai curat. Caci, o parte din gustul amar sau acru al pipei se datoreaza si uleiurilor ce sunt eliminate de tutunul ce arde si care se depun pe peretii bolului, uleiuri care pur si simplu rancezesc in timp.

Dupa ce am aruncat sarea maro, am curatat din nou cu atentie pipa, eliminand toata sarea din bol si din canal, pentru ca daca ramane cat de putina sare in aceste locuri, fumatorul va avea parte de niste senzatii cam sarate la urmatoarea utilizare a pipei. Am folosit-o din nou dupa cateva zile si pot spune ca gustul ei s-a imbunatatit simtitor...

Mica istorie a pasiunii mele

2006-09-29T18:39:00.000+03:00

In iarna anului 2001, un pe atunci amic mi-a dat pentru prima data sa fumez o pipa.

Am descoperit ca pot inlocui tigara obisnuita din comert (de fapt fumam tigarete pe atunci) cu ceva infinit mai bun, care pe langa aroma ce o raspandea, avea si un gust placut.

Asa ca am achizitionat prima pipa, prima punga de tutun am primit-o de la cel care din amic mi-a facut onoare de a imi deveni prieten, si gata, am inceput sa fumez pipa. La inceput cate una pe zi, pana am avut limba umflata ca la o bovina de sex masculin, apoi mai rar, pana cand am ajuns la ritmul de 2-3 pe saptamana, care mi se pare potrivit pentru perioada de acum din viata mea (tanar la inceputul vietii de om insurat). Dupa ce moftul a devenit pasiune, am aflat ca si tatal meu a fumat pipa in tinerete, dar cu tutun facut de catrea fabrica Carpati. Asa ca de cate ori ne vedem, il gratulez cu o pipa si ajungem amandoi asa.

Au urmat alte pipe, alte tipuri de tutun, ce era achizitionat in functie de dispozitie, de bugetul de care dispuneam in momentul in care mi se termina tutunul. Fiecare fumator de pipa, la inceputurile sale, are parte de un proces in care cauta tipul de tutun cu care se impaca cel mai bine, astfel ca va cumpara o mare varietate de tipuri de tutun, bineinteles in functie de bugetul de care dispune. Totodata, va incerca sa isi procure cat mai multe pipe, sa le invete sa fie fumate, sa invete sa le curete si, per total, sa invete sa fumeze pipa.

Caci, daca ti-ai luat o pipa si o punga de tutun, te-ai instalat pe o terasa sau la un loc cu agitatie urbana, ai aprins tutunul si incepi sa scoti fum nu inseamna ca stii sa fumezi o pipa si ca faci parte din tagma celor ce se delecteaza cu acest hobby (nu as spune viciu).

Tipurile de tutun au variat de la primul Black Gold Cavendish, un tutun unguresc, cu o aroma placuta si putin dulce, apoi am trecut la alte tipuri, gen Tilburry Sweet Vanilla, apoi aproape un an de zile am cochetat cu Sunday's Fantasy, inca un an cu Mac Baren Original Choice, apoi Burkum Riff Ultralight, iar din 2005 si pana acum ma delectez cu Borkum Riff Bourbon Whiskey. Acum o luna am procurat din nou cateva pachete de Mac Baren Original Choice si un Borkum Riff Cavendish Cherry.

Am trecut de la prima pipa cumparata dintr-un supermarket (Adsorba Bruyere Extra model 217) la una mai de doamne-ajuta (Capitol Bruyere italieneasca), am mai primit cadou o pipa aproape distrusa (Mt. Tai chinezeasca produsa in anii 70) si una interesanta dar pe care inca nu am reusit sa o invat (Venini tot italieneasca), iar ultima achizitie, o Big-Ben Caledonia model 108 olandeza, am reusit sa o gasesc in aeroportul din Amsterdam, prin care am haladuit vreo 3 ore vara aceasta pana sa plec spre tara.