Legendele Olimpului sau de ce zeii fumează pipă

Legendele Olimpului, scrisă de Alexandru Mitu, a marcat mai mult de o generaţie de copii români născuţi în comunism. Prin intermediul acestei cărţi, copilul de clasa a treia ce eram a învăţat despre mitologia Greciei antice, despre eroi, zei, semizei, zeiţe şi viaţa lor acolo sus în Olimp. Ceea ce m-a frapat la citirea acestei cărţi mi-a revenit în memorie când am scris titlul acestui articol este viaţa pe care o duceau zeii în Olimp: ceva gen viaţa parlamentarilor români in zilele noastre. O grijă aveau însă: să trăiască din ce în ce mai bine, astfel încât din când în când mai trăgeau câte o ocheadă la oamenii de la poalele muntelui să vadă cu ce gadget-uri îşi mai îndulceau aceştia viaţa. Cum oamenii mai inventau ceva frumos şi bun, hop şi zeii adoptau acel obicei.

Personal nu cred că numai zeii pot fuma pipă. Dacă oamenii au inventat prelucrarea frunzei de tutun şi fumarea acesteia, cred că tot noi ar trebui să ne bucurăm de deliciile unui tutun bun, asezonat cu un vin vechi, sau un brandy îndrăzneţ, o muzică bună, adică să facem acele mici lucruri care să ne aducă aminte că trăim. Vorbesc despre oamenii din aşa zisa clasă muncitoare, ce stau într-un birou sau pe un şantier zi lumină, care în afară de sprintul după autobuz nu mai apucă să mai facă sport, sau din contră care nu mai pot ridica un pai după o zi de muncă de “8” ore şi care uităm să trăim, să cautăm alte bucurii în viaţă pe lângă somnul de duminică după-amiază sau gratarul în natură vara.

În jurul zeilor ce fumează pipă şi au grijă ca pe langă îndatoririle de zi cu zi să mai fure şi câteva clipe de relaxare s-au format câteva mituri ce voi încerca să le analizez.

1. Când te decizi să încerci pipa, mai bine cumpără una ieftină, un tutun „recomandat” de tanti de la tarabă căci dacă nu îţi va place, nu vei pierde mulţi bani. Well, cumpărarea unei pipe ieftine ca prima pipă este de cele mai multe ori reţeta pentru dezastru. (Mai ales acele kit-uri pentru începători existente pe piaţa din România sigur duc la dezastru). Dacă nu ştii ce să alegi, dar totuşi eşti hotărât să încerci, mai mult ca sigur că vei cumpăra o pipă ieftină, ce arată bine, dar care ascunde serioase probleme de construcţie: tunelul de fum prea sus faţă de fundul vetrei, crăpături în bol acoperite cu un kit dubios, lemn sau meerschaum netratat complet, plastic în loc de lemn în bol etc. Încearcă ca atunci cînd te decizi să cumperi prima pipă, să o iei pe cea mai scumpă pe care ţi-o poţi permite atunci, plus un tutun peste media de preţ din România. Dar cel mai simplu este să te informezi înainte de a face acest pas: sfaturi de la amici, cunostinte, fumători pe care îi întâlneşti chiar şi pe stradă, sau apelează la magicul internet, care conţine un munte de informaţii în acest domeniu.

2. Pipele sunt accesorii ce ţin de modă. Pipele sunt pur si simplu pipe, nu le cumpăra pentru că îţi dau un aer şic, că merg cu cravata sau costumul preferat. Ar trebui să cumperi pipe şi să le fumezi nu pentru că eşti mai cool cu o pipă în mână (de fapt, ai 100% şanse să fii catalogat drept ridicol), ci pentru că îţi place să fumezi tutunul în alt mod decât prin ţigarete.

3. Forma feţei tale ar trebui să determine forma pipei. Pipa trebuie aleasă ţinând cont de modul în care o poţi ţine cât mai confortabil în mână, cât de bine crezi că va fuma şi în principal pentru că îţi va face plăcere să o fumezi. Dacă tu eşti singurul care se va bucura de fumul scos de pipa respectivă, crezi că îţi va păsa că tu ai faţa lunguiaţă iar pipa e groasă şi scurtă?

4. Pipele din meerschaum sunt pentru fumători experimentaţi. Este adevărat că pipele din spumă de mare au caracteristici de ardere a tutunului diferite de cele din briar, că sunt cumva mai fragile şi că trebuie multă experienţă în fumarea lor, dar asta nu te împiedică să încerci să cumperi una şi să o încerci. Personal deţin una şi pot să spun că în anumite circumstanţe, îmi oferă mai multă plăcere decât cele din lemn.

5. Fumatul pipei este mai puţin toxic decât fumatul ţigărilor obişnuite. Tutunul de pipă conţine aceleaşi toxine ca şi cel de ţigarete. Deoarece nu inhalează fumul în piept, fumătorii de pipă prezintă un risc mai mare de cancer la cavitatea bucală şi nazală decât fumătorii obişnuiţi, dar riscul de cancer la plămâni este de 10 ori mai scazut. În general, problema toxicităţii tutunului de pipă faţă de cel de tigări este încă amplu dezbătută, dar cu cît inhalezi mai puţin fum în plămâni, cu atât mai bine (este de presupus că nu fumezi 20 de pipe pe zi, căci atunci te expui cam aceloraşi riscuri cu un fumător de ţigarete ce termină un pachet pe zi). Fumatul pipei nu trebuie să apară pentru a satisface nevoia de nicontină, ci pur şi simplu pentru a ne aminti puţin de frumuseţea vieţii.

6. Pipa nouă trebuie unsă cu miere înainte de a o fuma prima dată. Toate pipele noi trebuie îngrijite puţin mai mult decăt cele deja fumate. Într-o pipă ce este fumată se formează o aşa-numită „turtă”, un strat de cenuşă, uleiuri şi zaharuri din tutun ce se depun pe pereţii bolului şi care ajută la răcirea pipei, protejează pereţii de ardere. Cu cât această turtă este formată mai repede, cu atât vei proteja mai bine pipa şi vei putea să te bucuri mai mult timp de ea. Unii fumători folosesc metoda cu mierea pentru a grăbi formarea turtei, alţii folosesc o metodă de umplere a bolului mai specială (prima data 1/3 din bol, a doua oară 2/3 din bol), alţii pur şi simplu se apucă şi o fumează normal, fără nici o pregătire în prealabil. Personal de la prima fumare, am grijă ca inhalarea de fum să fie constantă, să nu o „forjez”(să grăbesc arderea tutunului, lucru neindicat şi în cazul pipelor mai vechi) dar nu utilizez metoda cu mierea. Mierea se poate folosi cu succes în cazul în care tunelul de fum este mai sus decât fundul vetrei, lucru ce duce la nearderea tutunului în întregime, cam 1/5 din bol rămânând nears pe fundul bolului.

7. Pipele date cadou ar trebui rodate înainte. Un cadou e un cadou. Rodarea în prealabil a pipei se aseamănă cu gustarea din ciocolata cumpărată şi oferirea ei cu „amprenta” dinţilor dumneavosatră pe ea. Pipa – cadou poate fi oferită în mai multe moduri. În primul rând, dacă cel căruia îi este oferit cadoul este fumător experimentat, mai bine vorbiţi cu el înainte de achiziţionare. Sunt şanse mari ca ceea ce vreţi să îi dăruiţi să nu ii placă. În al doilea rând, dacă pipa este oferită unui neiniţiat, atunci problema e destul de gravă, el nu va şti să o folosească, se va simţi obligat să o pufăie măcar odată şi cel mai probabil nu va deveni fumător de pipă. Dacă totuşi vreţi să faceţi un asemenea cadou, mai bine cereţi părerea „împricinatului” decât să riscaţi să nu fie un cadou apreciat la adevărata lui valoare.